August Brâncovenesc - Ozana Barabancea - Sala DALLES
30 august 2024
Vă mulțumesc din suflet pentru că ați ales să ne unim forțele în aducerea unui omagiu deosebit Doamnei Maria Brâncoveanu.
Cred cu tărie că orice român, dacă se oprește să reflecteze asupra vieții sale, asupra familiei sale, asupra strămoșilor și moșilor săi, va descoperi măcar o figură emblematică din neamul nostru, pentru care nutrește o profundă venerație. Recunosc cu mâna pe inimă că tresar de bucurie, de emoție și de recunoștință, ridicate la rang de evlavie, pentru câteva personalități istorice: Ștefan cel Mare, Familia Brâncoveanu, Părintele Arsenie Boca, marele Eminescu și inegalabilul George Enescu.
L-am întrebat pe duhovnicul meu când va fi canonizat Eminescu, iar el mi-a răspuns: „Când va face minuni.” Îndrăznesc să cred, cu toată convingerea, că dacă m-aș ruga la mormântul său, rugăciunea mea ar fi ascultată.
De ce am ales să vorbesc despre Doamna Maria Brâncoveanu? Pentru că este un model desăvârșit de soție iubitoare, mamă devotată, bunică atentă și, mai presus de toate, un suflet nobil. Oare s-a gândit cineva să analizeze din perspectivă psihologică cazul ei? Să dai naștere la 11 copii, să trăiești în iubire de Dumnezeu și de Hristos într-o familie nobilă, dar să-ți educi copiii în spiritul curăției sufletești, doar pentru ca mai apoi să pierzi totul. Să-ți vezi fiii secerați în fața ambasadorilor lumii, într-un spectacol grotesc și inimaginabil. Mai există astăzi printre noi creștini capabili de asemenea sacrificii pentru o idee? M-aș bucura să cred asta, dar e greu.
Noi, mamele, avem obligația să cunoaștem această poveste și să reflectăm profund asupra ei. Este întruchiparea durerii. Maica Domnului și-a văzut Fiul răstignit pe cruce; Doamna Maria Brâncoveanu și-a văzut toți fiii, soțul și cumnatul murind pentru Hristos. Alături de fiicele ei și de nepotul Constantin al treilea, au asistat la cel mai crud spectacol din istoria României. Nu ne putem permite să ne imaginăm ce a simțit ea. Dar avem datoria de a o cinsti. Istoria trăiește prin noi. Având o țară atât de minunată, ar trebui să ne întrebăm: de ce să permitem să fie defăimată? Și ce facem noi pentru țara noastră?
Acest concert a fost conceput și binecuvântat încă de la început de Părintele Ioanichie de la Mânăstirea Surpatele, ctitorie a Doamnei Maria Brâncoveanu. Timp de un an, m-am rugat la Sfânta Liturghie să primesc inspirație pentru a scrie versurile odei închinate Doamnei Maria Brâncoveanu. Pe 24 februarie 2024, de Sărbătoarea Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul, la ora 5 dimineața, am început să scriu aceste versuri. Seara am vizionat filmul Ecce Hommo Brâncoveanu în regia lui Dan Pița. Am privit plângând. Nu-mi mai doream să părăsesc sala. O durere ce naște altă durere. Uciderea Brâncovenilor a lăsat în urmă o suferință amplificată de-a lungul secolelor.
Am sunat-o emoționată pe actrița Daniela Nane și, cu lacrimi în ochi, am felicitat-o pentru rolul impecabil, memorabil, al Doamnei Maria Brâncoveanu. Totul a fost atât de real! Am regăsit blândețe, distincție, asumare, fermitate, eleganță și spirit de sacrificiu! Așa a fost portretizată Doamna Marica Brâncoveanu.
Ce am simțit eu? Emoție și rușine! Sentimentul de rușine trăit m-a ajutat să conștientizez gravitatea situației trăite de Doamna Brâncoveanu. Și m-am documentat.
Am apelat la muzicianul Doru Todoruț pentru a orchestra linia melodică, dorindu-ne să fie cât mai aproape de stilul lui Anton Pann sau Dimitrie Cantemir. Am primit binecuvântarea duhovnicilor noștri și ne-am apucat de lucru. Muzica a curs firesc, totul s-a construit cu emoție, așa cum merită Doamna Maria Brâncoveanu.
Am inițiat o colaborare cu Universitatea Națională de Arte din București și sunt bucuroasă că studenții din anul I și cadrele didactice au fost deschise la propunerea mea de a crea costume inspirate de Unica Maria Brâncoveanu. Păstrând sobrietatea impusă de povestea sa, dar aducând elemente moderne și stilizate, studenții de la UNArte s-au întrecut pe ei înșiși în creativitate și frumusețe.
Vă provoc la o dilemă: Frumos versus Autentic, Adevăr versus Ficțiune.
Mulțumesc doamnei lector univ. dr. Alina Gurguta, prof. univ. Sergiu Chihaia, și prof. univ. dr. Ruxandra Popp pentru susținere. Acest proiect a fost conceput, creat și finanțat de Ozana Barabancea! Mulțumesc Mânăstirii Nechit pentru încurajare! Dumnezeu să binecuvânteze România!