Bill Hughes - „Tot astfel, harul să domnească PRIN neprihănire” Un studiu din Cartea Romani (10)
Traducere Gianina Filip
UN STUDIU ASUPRA PASAJULUI DIN CARTEA ROMANI CAP. 5:12-21!
Romani 5:12-14 - KJV:
(12) Ca urmare, așa cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, și prin păcat moartea; și, astfel, moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, pentru că TOȚI AU PĂCĂTUIT:
(13) (Fiindcă până la lege PĂCATUL ERA ÎN LUME: dar păcatul nu este imputat (atribuit cuiva), când nu există lege1.
(14) Oricum, MOARTEA A DOMNIT de la Adam până la Moise2, CHIAR asupra celor ce nu au păcătuit printr-o similitudine cu încălcarea lui Adam, care este prefigurarea Celui ce avea să vină.
1. Rezolvarea problemei păcatului înseamnă a stopa cauza, nu efectul. Și începe cu asumarea lui, în mod conștient. Cum să spui cuiva că el face ceva rău, dacă el nu știe că face rău? Trebuie să aibă un sistem de valori, în care să fie definit răul.
Pavel vorbește aici de a ști cui îi este imputabil păcatul. Trebuie să știm cui îl atribuim. În cârca cui îl punem. Vorbește de imputabilitatea păcatului. De aceea, nu este vorba de Cele Zece Porunci, în sensul de a cita doar din Exodul 20:2-17, la virgulă, și punct!
Când vorbim de imputabilitate vorbim de un aspect ESENȚIAL, care ne devine accesibil, ca principiu de funcționare, doar prin intermediul sistemului jertfelor de la Sanctuar. Este acea lege - Torah, care NU vorbește nicidecum de niște ligheane, de candele și de tămâie, ci vorbește de un simbolism de o greutate cosmică. Vorbește de lucrarea mesianică a Domnului Hristos.
Până la această lege - a recuperării sacrificiale a celor din lumea decăzută - păcatul era o stare de fapt. Deci, exista.
Dar nu era determinată imputabilitatea lui. Păcatul nu este „imputat”, spune Pavel, fără lege.
2. Pavel vrea să ne facă mai clar la ce se referă în propoziția anterioară, din vers. 13.
(Legea necunoscută nu este „Cele Zece Porunci”, ci legea care îi dă voie Lui Dumnezeu să purceadă la demersul recuperării omului, adică legea care este ilustrată în Sanctuar.
Căci cumva, într-o formă, fie și aproximativă, fie și parțial, regăsim „Cele Zece Porunci” în societatea umană din toate timpurile. Nu asta e problema lui Pavel aici. Nu asta e legea care nu se găsea deloc până la Moise, niciunde pe fața pământului, niciunde în întreaga umanitate (fiind pierdută, sau răstălmăcită, sau prea puțin înțeleasă)!
Căci, altfel, ar fi o năstrușnicie, din partea lui Pavel, să fi vrut el să spună că de la Adam și până la Moise umanitatea nu ar fi avut în niciun fel noțiunea de rău făcut sieși și aproapelui, că nu ar fi avut deloc, deloc, „lege” în sensul că nu ar fi avut nimic din Cele Zece Porunci.
Dar nu asta este ceea ce spune Pavel.
Chiar și Sabatul zilei a șaptea, ca zi de odihnă, este atestat și la alte popoare, nu doar la poporul lui Avraam. Deci, nici vorbă că umanitatea nu avea habar de Cele Zece Porunci. Nu le știa ca în Exodul 20, dar le știa.
De aceea, marea necunoscută era CUM, cum va rezolva Dumnezeu problema păcatului. Despre această descoperire vorbește Pavel aici.
În Sanctuar găsim imputabilitatea și rezolvarea problemei păcatului, în legea - Torah. Adică în legea recuperării omului!)
Sigur că, până la momentul în care Domnul îi descoperă lui Moise planul de mântuire și îi poruncește să ridice, în mijlocul poporului acel Tabernacol, care le descoperă implicit misiunea lor în acest plan, lumea nu avea cunoștință despre aceste rânduieli, despre această lege - Torah. Dar păcatul, ca stare de fapt, exista. Și exista și consecința acestuia, moartea.
Chiar dacă niciunul, după Adam nu a mai avut, în mod obiectiv, posibilitatea de a păcătui printr-o similitudine cu încălcarea lui. Adică nu se mai ridică la gravitatea lui. Și totuși, moartea a domnit, chiar și așa.
Dar urma să aibă loc reversul: Mesia urma să vină să ducă oamenii de la păcat la neprihănire. Ca înlocuitor al primului Adam, care dusese lumea de la neprihănire la păcat.
Despre această lege uluitoare vorbește Pavel. Până la venirea acestei legi, păcatul și moartea erau, ambele, în lume, dar nu era încă stabilită imputabilitatea păcatului.
Și Dumnezeu a venit ca să Își asume El păcatul meu și păcatul tău, să Îi fie Lui imputate toate nenorocirile vieților noastre, ca prin această lege a dragostei, eu și tu șă ieșim fără pată din această grozăvie a distrugerii și a lipsei de sens. LA VIAȚĂ!
Linkul sursei:
• Romans pt 10: 5:12-21-Pastor Bill Hughes