Pe Valea Beiului,într-o zi de vară...
Tradiţia spune că neasemuitele frumuseţi ale zonei sunt alimentate mereu de „lacrimile” unui bei legendar, de unde şi numele pe care acest loc l-a împrumutat de la cel ce a pornit cândva legenda: „Ochiul Beului”. Nu se ajunge chiar uşor la Ochiul Beiului, acolo unde se întâlnesc "apa din ochiul turcului "– Lacul Bei şi undele pline de spumă ale Beuşniţei - cascada pornită din" voalul de mireasă neîmplinită al frumoasei ciobăniţe din preajma Potocului şi Socolariului"...dar este locul potrivit pt a-ţi linişti sufletul,pt a uita ceea ce e de uitat....măcar şi pt câteva ore...Transparenţa apei şi culoarea turcoaz, aproape ireală, fac din lac un loc de poveste unde umbrele legendelor,pădurea de brad şi cerul se oglindesc atât de frumos...