În original, piesa asta face parte din coloana sonoră a spectacolului M-am hotărât să devin prost de la Teatrul Național din Timișoara. Acolo e Cântecul Sinucigașei, un personaj comic care eșuează lamentabil în repetate tentative de sinucidere. În loc de Te iubesc mereu, la finalul fiecărei strofe, sinucigașa cântă Trăiesc mereu. Mi s-a părut fascinantă ideea că înlocuirea unui singur cuvânt în text poate schimba sensul întregului cântec. Iubirea privită ca o serie de mici renunțări la sine, pentru fericirea persoanei iubite. Iubirea ca serie de mici tentative eșuate de sinucidere. Când iubim, murim puțin. În contextul ăsta mi s-a părut potrivit și am adăugat citatul muzical din finalul cântecului, care aparține piesei Ai, hai de Doru Stănculescu. Audiție ușoară.