Butoaiele -Costache Ioanid
Pe drum de toamnă,
dintr-un car cu boi,
se auzea un vuiet de butoi:
Eu sunt... bum!... bum!... butoiul
care bubui pe drum!
Sunt bucuros că am volum!
Că doar nu-s buburuz
sau bolovan
să tac buştean
ca ăst butoi
ce zace-alături bobotit
ca un buboi!...
Şi-ai casei au sărit năboi
cu păhărelele,
zicând glumeţ:
Hai, dă-ne-o probă, măiastre vorbăreţ.
Bum!... Bucuros!
Vă dau!
Dar... mai domol!...
Căci, să vedeţi...
pentru moment,
sunt gol...
Dar tu? i-au zis butoiului vecin.
Nu spui nimic?
Nu pot
Sunt plin.
Şi s-au umplut paharele de vin!...
Şi-acum
MORALA-şi dă tributul:
Atunci când e Cristos în noi,
nu mai vorbeşte doaga de butoi,
ci conţinutul...