Trăim o grămadă de lucruri de-a lungul vieții. Unele sunt uitate, altele nu. Unele contează, altele nu. Unele ne aduc fericire, altele, dimpotrivă. Toate au fost însă menite a ne clădi așa cum suntem astăzi.
Serenada lui Schubert m-a făcut ca, la un moment dat, să iau hotărârea corectă (așa zic eu acum, dar cine poate ști cum ar fi fost altminteri?) cu privire la viața mea. O hotărâre luată la 12-13 ani.
Întâmplarea a fost auzită de fotograful Cornel Brad, care mi-a propus o sesiune foto în care să mă confrunt cu instrumentul de mult uitat și cu acea amintire.
Acest mic film este rezultatul acelei întâlniri.