Concert de janvier 2005 au Bataclan.
Eiu socu lu pocu e micca
Di spatrunate diffarenza
U senza voci chi rumbicca
Quiddu ch’in la so lingua pensa.
A me lingua di quandu mai
Di senza nomu senza locu
Conta l’ori com’è Il guai
E me speri d’Ira-Focu
Eiu so, eiu so
Lu pocu e mica
Un crudu silenziu ci teni
L’inghjusta bucia calcica
Ma la me musica litica
Ed eccu aparti li me veni
U silenziu più chè li muri
Eccu la qui, la sorti lnghjusta !
Ma la me musica hé la brusta:
Ormai lu me sangu curri !
Cresci immensa la vuciarata
Di u senza tarra ne nomu
Chi sà lu parchi e lu comu
D’una dignità ricusata
Cresci immensa la Chjama-Focu
In sta lingua di quandu mai
Di u senze dritti nè locu
Chûn vol’più cuntâ li so guai!
Era eiu lu « parchi micca »
Rinatu in la me diffarenze
Oghji, a me morti v’inzirica
A me lingua si faci immensa